Alegerea plăcuţelor amovibile corecte - ce trebuie avut în vedere?

Pentru a evita deciziile greşite, plăcuţele amovibile sunt supuse unor standarde internaţionale. Standardul ISO indică mărimea, forma, fixarea, proprietăţile materialului şi acoperirea. Pe baza denumirii ISO a plăcuţei amovibile operatorul maşinii de aşchiere poate selecta plăcuţa amovibilă potrivită pentru aplicaţia dorită.

Codul ISO poate conţine până la douăsprezece poziţii. Prima până la a şaptea poziţie sunt obligatorii. A opta şi a noua poziţie se referă la informaţii opţionale, care sunt utilizate în funcţie de necesităţi. A zecea până la a douăsprezecea poziţie conţin informaţii opţionale ale producătorului şi sunt separate de codul ISO cu o liniuţă de legătură.

Cele şapte câmpuri obligatorii indică forma plăcuţei sau unghiul de aşezare şi alte caracteristici esenţiale ale plăcuţei. Caracterele au litere de identificare şi cifre individuale, care identifică cu precizie o plăcuţă amovibilă. Pentru a putea aloca acestor litere de identificare dimensiunile corespunzătoare, sunt disponibile tabele conform DIN4983, care pot fi consultate într-un registru de tabele.

Informaţiile specifice producătorului sunt indicate după o liniuţă de legătură şi specifică, în funcţie de companie, lăţimea teşirii, unghiul teşirii, materialul de sculă sau forma spărgătorului de aşchii. Legenda pentru aceste informaţii este disponibilă în cataloagele producătorilor.

Codul ISO cuprinde 9 simboluri, dintre care simbolurile 8 şi/sau 9 se utilizează numai dacă este necesar. Producătorul poate adăuga alte simboluri (de ex. pentru forma spărgătorului de aşchii), care sunt ataşate codului ISO cu o liniuţă de legătură.

Pentru obţinerea unui bun control al aşchiilor şi a celor mai bune rezultate la prelucrare este necesară alegerea cu atenţie a geometriei plăcuţei amovibile, a sortimentului, formei (unghiul la vârf), mărimii, a razei la vârf şi a unghiului de atac.

La degroşare se comandă o combinaţie între adâncime mare de aşchiere şi viteză de avans ridicată. Aplicaţiile de aşchiere prezintă cerinţe ridicate în ceea ce priveşte siguranţa oferită de tăiş. Finisarea este o aplicaţie care necesită forţe reduse de tăiere, deoarece, de regulă, sunt necesare adâncimi de aşchiere reduse şi avansuri mici.

Un unghi la vârf mare este stabil, el necesită o putere mai ridicată a maşinii, poate însă să permită şi viteze de avans mai ridicate. În acest fel sunt posibile forţe de aşchiere mari, crescând însă şi tendinţa de vibraţie. Cu un unghi la vârf mic tăişul este mai instabil şi are suprafaţă de contact mai redusă; în acest fel creşte sensibilitatea la căldură. Plăcuţa are o forţă de aşchiere mai redusă.

Alegeţi mărimea plăcuţei amovibile în funcţie cerinţele de prelucrare şi de spaţiul disponibil pentru sculă în aplicaţie. O plăcuţă amovibilă mai mare oferă o mai mare stabilitate. Astfel, pentru prelucrări dificile, mărimea uzuală a plăcuţei amovibile este peste IC 25mm (1 ţol). La finisare mărimea poate fi redusă în multe cazuri. Procedaţi în felul următor: determinaţi întâi cea mai mare adâncime de aşchiere şi stabiliţi în funcţie de aceasta lungimea de aşchiere necesară, ţinând seama şi de unghiul de reglare al portsculei. Apoi puteţi alege lungimea corectă a tăişului plăcuţei.

Alegerea razei la vârf depinde de adâncimea de aşchiere şi avans şi influenţează calitatea suprafeţei, ruperea aşchiilor şi stabilitatea plăcuţei amovibile - ca urmare raza la vârf este un factor extrem de important în operaţiunile de strunjire. O rază la vârf mai mică este ideală pentru adâncimi mici de aşchiere, reduce vibraţiile şi duce la o bună rupere a aşchiilor. Tăişul este însă mai puţin stabil decât în cazul unei raze la vârf mari. Aceasta permite un avans ridicat cu adâncimi mari de aşchiere şi o siguranţă ridicată oferită de tăiş. La o rază la vârf mare se intensifică însă forţele radiale. Acest lucru poate afecta efectul de aşchiere şi poate duce la o calitate necorespunzătoare a suprafeţei. Din acest motiv ar trebui să alegeţi o rază la vârf mai redusă dacă configuraţia dvs. prezintă o tendinţă de generare a vibraţiilor.  Alegeţi întotdeauna o rază la vârf care să nu depăşească adâncimea de aşchiere.

Unghiul de atac KAPR este unghiul dintre tăiş şi direcţia de avans. El influenţează formarea aşchiilor, direcţia forţelor de aşchiere şi lungimea tăişului în contact cu materialul. La un unghi de atac mare, forţele sunt direcţionate în direcţia mandrinei, astfel încât tendinţa de generare a vibraţiilor este redusă. El permite strunjirea umerilor şi prezintă forţe de aşchiere mai mari la intrare şi la ieşire. Însă, la un unghi de atac mare, există o tendinţă sub formă de crestături în HRSA şi materiale cementate. Unghiul de atac mai redus măreşte tendinţa de generare a vibraţiilor, deoarece forţele radiale mai mari sunt direcţionate în componentă. Dar, totodată, tăişul este mai puţin solicitat, sunt generate mai puţine aşchii, ceea ce permite rate de avans mai ridicate iar uzura sub formă de crestături se reduce. Însă, cu un unghi de atac redus nu se poate strunji contra unui umăr de 90 de grade.